Uneori îi vedem furişîndu-se cu plasele goale pe lîngă vitrinele încărcate cu bunătăţi, numărîndu-şi cu mîinile tremurînde ultimii bănuţi din buzunar. Dramele constănţenilor care au ajuns în azil sînt greu de exprimat, bătrînii încearcînd din răsputeri să scape de umilinţele vieţii, vorbind cu greu de zilele în care înţelegeau mai bine noţiunea de familie. Îşi mai aduc cu greu aminte de atmosfera strălucitoare din preajma sărbătorilor de iarnă, despre daruri şi urările de bine, puţinele momente de bucurie de peste an fiind prilejuite de sărbătoarea zilei persoanelor vîrstnice, alături de colegii din cămin.

La fel s-a întîmplat şi ieri, cînd bătrînii constănţeni care îşi duc traiul în Căminul pentru Persoane Vîrstnice au marcat Ziua Internaţională a persoanelor de vîrsta a treia cu muzică, dans şi o masă pe cinste. Ţinută cu două zile mai devreme pentru a se putea corela cu sărbătoarea recoltei, organizată anual de Căminul de Bătrîni, manifestarea s-a bucurat de participarea reprezentanţilor instituţiilor publice locale. Momentul festiv a fost marcat de directorul Căminului pentru persoanele vîrstnice Constanţa, Doruţa Giuglea, care şi-a exprimat mulţumirea faţă de aportul bătrînilor la evoluţia societăţii româneşti, felicitările adresate acestora fiind urmate de tradiţionalul “La mulţi ani!“. “Data de 1 octombrie este un moment important pentru beneficiarii noştri, ziua lor sărbătorită la nivel internaţional, precum şi un prilej de a ne gîndi la modalităţile în care îi putem ajuta pentru a le uşura bătrîneţile“, a declarat Doruţa Giuglea. Apăsaţi de povara trecerii timpului, dar şi de un prezent tot mai potrivnic, cei aproape 250 de vîrstnici au fost aşezaţi la mesele aranjate în curtea instituţiei. Au zîmbit şi au schimbat impresii, find surprinşi de spectacolul de muzică populară pregătit special de organizatori. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, bătrînii au aplaudat la scenă deschisă recitalurile susţinute de îndrăgiţii artişti populari Ion Amititeloaie şi Elena Roizen, după care au încins o horă pe cinste chiar în curtea căminului. “Nu mai am cuvinte, nu mă aşteptam să o văd aici pe această doamnă a cîntecului popular dobrogean. Ne simţim foarte bine şi încercăm să trecem peste necazurile cotidiene“, a povestit, cu lacrimi în ochi, Gheorghe Cristian, un constănţean în vîrstă de 75 de ani. Deşi a ajuns la o vîrstă de invidiat, acesta trăieşte din 2001 printre bătrînii din azil, însă nu pare foarte afectat de trecerea anilor. Este plin de viaţă şi pus mai mereu pe glume, numai auzul i-a mai slăbit. „Nu mai am copii, dar surorile încă mă vizitează. Am pensia mică, de agricultor, şi chiar dacă viaţa este grea, nu am de ce să mă plîng. Decît să fi stat într-o casă goală, mai bine printre oameni care au aceleaşi probleme ca şi mine. Viaţa mea este aici şi o accept aşa cum este”, a declarat bătrînul în timp ce aplauda evoluţia interpreţilor preferaţi.