Legea nr. 217/2019 privind întreţinerea animalelor de serviciu sau destinate serviciului scoase din funcţiune sau declasate care aparţin instituţiilor şi structurilor publice din România a apărut în Monitorul Oficial pe 15 noiembrie şi se va aplica de la 1 ianuarie 2020. Așadar, animalele care au slujit statul vor beneficia, conform noii legi, de asistenţă medicală, hrană şi cazare pe viaţă. Directorul Clubului Câinilor Utilitari, Vlad Popescu, a declarat, miercuri, că noua lege privind pensionarea animalelor de serviciu este binevenită, amintind că, în trecut, „câinii erau casaţi ca dulapurile”. „În conformitate cu vechea lege, câinii erau casaţi ca dulapurile. Câinele era scos la licitaţie şi, dacă nu reuşeau să-l vândă, la nişte sume astronomice, ca să justifice câţi bani au băgat în acel câine, pentru că nu-l cumpăra nimeni, erau daţi spre adopţie. Dar trebuia urmate nişte proceduri care durau; abia după aceea avea dreptul fostul partener să-l adopte, ceea ce se întâmpla destul de des. În cazurile în care epuizau toate procedurile, câinele era eutanasiat. Dar cei care se ocupau de aceşti câini erau cât se poate de umani, încercând să prelungeasă procedurile de adopţie ca să-i hrănească în continuare, cât mai mult, şi să nu-i omoare. Evident că au existat şi câini absolut minunaţi, care au muncit 8-9 ani pentru o unitate, şi care au ajuns să fie eutanasiaţi”, a declarat Popescu.

El a mai afirmat că noua lege este una firească şi că trebuia adoptată mai de mult. „Ea blagosloveşte ceea ce într-o măsură se întâmpla acolo unde oamenii aveau inimă. În majoritatea locurilor oamenii făceau totul pentru ca aceşti câini să îmbătrânească frumos. În special cel care a muncit lângă animal, pentru că el se îndrăgostea de câine. Acum legea spune aşa: în momentul în care câinele şi-a terminat cariera, este oferit spre adopţie, prioritate având fostul partener. Adopţia acestor animale se face gratuit, instituţiile publice urmând să facă publice aceste informaţii pe site-urile proprii. Dacă nu vrea să-l ia nimeni, el este ţinut în unitate, hrănit şi dus la veterinar până la sfârşitul vieţii. „Ţinând cont de activitatea extenuantă pe care o desfăşoară animalele de serviciu în slujba statului român, este o datorie civică să li se asigure dreptul la viaţă şi condiţiile necesare de adăpost şi hrană după împlinirea vârstei de pensionare”, arăta în expunerea de motive iniţiatorul legii, senatorul Florin Cîţu.