Există mai multe moduri în care poți să te dai mare boss în România. Nu vorbesc de bossulică-fraierică clasic, care se filmează la volanul unei mașini scumpe, ascultând manele și făcând gesturi d-astea „extreme“, precum luatul mâinilor de pe volan sau depășirea pragului de 200 km/oră. Nu, fratele meu, astea-s copilării. Adevărații boși pariază 10.000 euro că Halepa o bate pe Serena Williams. Sau cei care, în loc să închirieze un elicopter, merg de la București la Cluj cu o cursă Tarom, ba chiar cumpără două bilete, la 1.100 euro bucata, ca să fie sigur că nu se așază niciun țăran lângă ei, în timpul călătoriei. Că tot veni vorba de aeroporturi, dacă ai sânge în vene, ieși din Terminalul Sosiri de la „Henri Coandă“ și urcă-te în primul taxi pe care-l vezi. Dacă ai bani să achiți cursa când ajungi la destinație, ești boss. La fel de valabili sunt românii care nu-și bagă copiii morți în congelator și cei care, după ce se îmbată, merg acasă în liniște și se culcă, în loc să se taie cu topoarele, furcile și scândurile rupte din gard, în care-au rămas și oareșce cuie ruginite. Iar cei cu adevărat șefi sunt băieții (sau fetele) care stau la un milimetru de linia imaginară care separă trotuarul obișnuit de trotuarul-stație pentru mijloace de transport în comun și fumează, așteptând polițistul suficient de atent încât se încerce să le dea amendă. Sau cei care pot spune, cu inima împăcată, că sculptura „Cumințenia Pământului“ e frumoasă. La final, o mențiune specială - dacă te simți boss, du-te și zi-i asta lui Mugur Isărescu: „Inflația negativă e o prostie. Fie e inflație, fie e deflație. Deflația nu-i o stare de spirit“.