Deşi au trecut patru ani şi jumătate de la teribilul accident de pe nava Anopolis, aflată în Şantierul Naval Constanţa, în care au murit nu mai puţin de zece persoane, autorităţile constănţene nu au reuşit încă să elucideze întreg misterul care învăluie această tragedie şi să îi tragă la răspundere pe cei cu adevărat vinovaţi. Imediat după eveniment, mai multe persoane au fost trimise în judecată, s-au deschis mai multe dosare penale, iar depoziţiile inculpaţilor, martorilor şi a rudelor victimelor au ţinut prima pagină a ziarelor din întreaga ţară. Au fost date mai multe pedepse celor consideraţi responsabili, aceştia scăpînd apoi de pedepse, datorită unor graţieri dispuse conform legilor în vigoare. Treptat, liniştea s-a lăsat peste acest caz, o linişte suspectă care parcă demonstrează că nimeni nu ar vrea cu adevărat să afle toate detaliile dramaticului accident. Mult timp, ancheta s-a rezumat la declaraţii luate unor martori cu responsabilităţi sau la verificări ale proceselor-verbale de inspecţia muncii, detalii birocratice care au îngreunat mersul cercetărilor judecătoreşti. De doi ani de zile însă, dosarul Anopolis se prăfuieşte într-un sertar de birou, din cadrul Parchetului Curţii de Apel Constanţa. Ultima instanţă a dispus în 2004 reluarea urmăririi penale prin audierea unor martori şi efectuarea unor noi expertize. Instanţa a dispus conexarea tuturor dosarelor existente, alături de cel în care este cercetat penal şi comandantul navei Anopolis. Procurorul de caz, Cornel Boldeanu a primit însărcinarea de a afla ce s-a întîmplat de fapt pe 5 iunie 2001, fatidica zi în care cei zece muncitori care lucrau pe vasul Anopolis şi-au pierdut viaţa în cadrul accidentului colectiv. Pînă acum, procurorii nu au dat vreun semn care să arate că au avansat cu cercetările în acest caz.

Cronica unui dosar controversat

Întreaga poveste Anopolis a început de fapt pe 23 mai 2001, cînd patru muncitori au fost răniţi grav într-un accident produs la bordul navei. După mai puţin de două săptămîni, pe aceeaşi navă a avut loc tragedia, zece muncitori murind în urma unei explozii, dar mult mai puternice decît prima. Ulterior, Inspectorii de specialitate au descoperit că explozia de pe Anopolis a fost provocată de concentraţia mare de metan existentă în tancul în care au lucrat cele zece victime.

La acea vreme, procurorii i-au găsit răspunzători de producerea tragediei şi i-au trimis în judecată, pe directorul general al SNC, Alexandru Stoian, directorul de producţie al Şantierului Eugen Tiron, Alexandru Dima, expert tehnic naval, Mihai Zdru, şef secţie docuri, şi Cetin Ibram, şef atelier reparaţii corp navă. Alături de cei cinci inculpaţi, arestaţi la acea vreme, au mai fost trimişi în judecată în stare de libertate şi alţi cinci angajaţi care aveau diverse atribuţii în cadrul societăţii. Toţi inculpaţii erau acuzaţi de vătămare corporală gravă, ucidere din culpă şi neluarea măsurilor de protecţia muncii. Treptat, o parte dintre inculpaţi au fost scoşi de sub acuzaţii, iar instanţele au dat sentinţe blînde, la un moment dat singurul acuzat condamnat la închisoare cu executare fiind Alexandru Dima. Acesta a primit şi el ulterior o pedeapsă de un an cu suspendare, dar toată povestea s-a încheiat cu graţierea inculpaţilor.

În acest caz a fost deschis şi un al doilea dosar penal, de această dată cu privire la responsabilităţile care le reveneau lui, Andreeas Dachalachis, armatorul grec al navei şi intendentului navei, Lucian Theodor Caraiorgu. Instanţa a dispus sechestrul asigurator asupra vasului şi obligarea armatorului la daune de cîteva milioane de dolari pentru familiile celor dispăruţi.