Instituţia bancară e un monstru cu multe capete, din cele mai vechi timpuri. Până şi apariţia sau cel puţin propăşirea antisemitismului se datorează (şi) unei antice bule papale, care interzicea drept-credincioşilor să dea bani cu camătă - şi-aşa a apărut nişa oportunităţii! Să ia bani cu-mprumut, n-a interzis nimeni, nimănui, niciodată?! Din veci până-n epoca modernă, cel care te-a \"executat\" la termen a trecut drept un nemernic fără inimă şi fără milă, veros şi profitor, rapace. În epoca modernă, spolierea şi beleala (termen împrumutat legitim din oierit, nota bene) îmbracă formele subtile ale dobânzilor şi comisioanelor ascunse. De ce \"ascunse\"? Ca să nu le descopere... fraierul de client! Multă vreme n-am crezut în asemenea \"rafinării de manieră\", vorba lui Caragiale. Mi-am zis: cine nu cască ochii sau n-are dioptrii să citească şi clauzele scrise cu litere mici în contracte (apropo, ce-i şi cu mizeria asta, care trece drept legală?!) n-are decât să suporte consecinţele.

OK, dar doar până la punctul în care perversitatea surmontează subtilitatea. Am descoperit dăunăzi, absolut întâmplător, o... \"perversă\" ca la Târgu Ocna, demnă de filmele cu proşti. Exemplu concret: banca (cea mai) comercială din România oferă, în mărinimia sa exacerbată, o dobândă de vreo (atenţie!) 1% pe an la depozitele la termen în valută. Să zicem dolari. Dacă împrumuţi unui vecin o mie de dolari, după o lună ţi-i aduce înapoi (dacă ţi-i mai aduce), însoţiţi măcar de o sticlă de whisky, fiindcă tot nu i-ai cerut dobândă. Dar banca nu se zgârceşte, şi-ţi dă în loc de asta... un dolar!? După un an, cam 12. La final, comisionul de retragere a sumei este de vreo 10 dolari. Şi-acum vine bomba: dobânda aia uriaşă, de un dolar, în fiecare lună - când se adaugă depozitului, spre acumulare - trece printr-un cont curent în dolari, tot al tău, de sold zero, prin care nu mai trece nimic altceva şi pe care tu nu ţi l-ai dorit. Pentru această operaţiune \"peste ureche\", banca încasează un comision de administrare a contului respectiv de... un dolar pe lună!?!?! Deci, dobânda trece lunar prin contul curent şi, până să ajungă în depozit... se evaporă! Practic, împrumuţi banca cu o mie de dolari, pe un an de zile, iar pentru asta nu numai că nu îţi conservi economia (în schimb, vezi Doamne, banca ţi-a păstrat banii în siguranţă), dar mai eşti şi dator!?! La aşa un ghişeft nu ne-am fi gândit nici noi... \"belgienii\". S-au gândit austriecii şi ceilalţi, care au pus mâna pe sistemul bancar românesc pentru doi lei şi-o \"ciungă\".