Unul din primele lucruri pe care le-nvaţă copilul mic, de doi-trei anişori, este să tacă. Asta după ce în puţinii ani anteriori a fost încurajat să gângurească, să râdă, să strige. Şi-a primit o primă palmă la funduleţ din prima secundă a vieţii - tocmai ca să plângă, să dea un semn \"de viaţă\". Acum, deodată, i se spune că nu poate vorbi în orice circumstanţă - când vorbesc \"oamenii mari\" bunăoară, ba mai mult decât atât, va trebui să tacă cu totul în alte circumstanţe: la teatru, la cinematograf, în biserică, la-nmormântări.

După care, cu vârsta, uită că trebuie să mai şi tacă. Vorbeşte uneori ne-ntrebat, când nu trebuie, unde \"nu se cade\". Vorbeşte un mort de rău, deşi se spune că \"despre morţi, numai de bine\". E un fel de-a spune: nu te poate obliga nimeni - dimpotrivă - să omagiezi o hahaleră, de-a pururi. Există totuşi un scurt interval, stabilit de religii şi de bunul simţ, în care defunctul nu e vorbit, sub nicio circumstanţă, \"de rău\". Cât de lungă - sau cât de scurtă - e perioada asta? Creştinii pot spune că trei zile, cât răposatul e pe năsălie, sau patruzeci de zile. Sau, prin extensie, până la pomana de un an. Iudaicii şi musulmanii îşi îngroapă morţii în 24 de ore - măcar o zi, va să zică. Oricum ar fi, până când \"cel dispărut\" nu e coborât în mormânt, se află într-o stare de graţie: nu mai e nici printre cei vii, nici mort de-a dreptul, înmormântat cum se cade. Poate nici sufletul lui n-a trecut la Nirvana. Indiferent de interpretare, un minim interval există. Se pot spune adevăruri despre un fals \"cel mai mare regizor\" şi după trei zile. Pot fi judecate manipulările istoriei prin cinematografie şi după patruzeci. Sau, după un an ori mai mulţi, când \"istoria\" cinematografiei româneşti/europene/universale va cerne. Ca şi memoria afectivă a publicului larg. Dar măcar o zi, două, trei, putea oricine să se abţină. Reuşesc copii de doi ani, darămite nişte oameni mari, în toată firea. E nu numai dreptul celui decedat, de a nu fi ponegrit \"cât încă nu s-a răcit\", dar şi obligaţia de bun simţ a \"viilor\".